O SEARĂ CU “METAXA”
Am fost invitat la o degustare specială METAXA. Să zicem de DOUĂSPREZECE STELE. Aşa aş fi fost tentat să zic, dacă nu cumva ar fi fost vorba, la locul faptei, adică hotelul HOWARD-JOHNSON, şi de şapte stele, precum şi de cinci stele.
Din invitaţie, încă, am constatat că faimoasa CASĂ “REMY MARTIN” ne-a invitat la COGNAC CLUB.
Să degustăm, o seară, METAXA. Aşa.
“Invenţia” (de la 1888!) lui Spyros Metaxas îi poartă chiar numele.
Deşi METAXA nu e (tocmai) un cognac, nu are cum fi – aşa cum, din păcate, multă lume îl consideră.
Este, însă, un brandy – din roşcove, dar şi din stafide, “înfrăţit” cu nişte vinuri, distilate, muscaturi de Egee & Black Corinthians, Sultana etc. Nume, pentru noi, cu o tentă uşor exotică. Meridională. Mediteraneană.
Seara despre care vorbim a prilejuit a cincea întâlnire de la GRUPUL “COGNAC CLUB”.
În “DIAMOND MEETING ROOM” a păşit Constantinos Raptis, cel ce îndeplineşte funcţia de “vestal” al METAXEI. Ar fi trebui, nu-i aşa, să spun, corect: METAXA MASTER BLENDER?
Expert în “arta unică a selecţiei METAXA”.
Expert în “îmbătrânirea” produselor metaxiene.
Şi “cel care dă viaţă unei arome extraordinare a texturii METAXA”.
* O OCAZIE SPECIALĂ. ÎNTÂLNIRE CU UN MINUNAT BRAND & MANAGER
“O ocazie specială”, aşa ne-a spus Ana Maria Sterian, brand manager (pe “Remy Cointreau”) la grupul BDG.
Plină de surprize.
Ceea ce s-a şi întâmplat.
A fost organizat un concurs, cu doi câştigători, pe tema: “cine recunoaşte un METAXA de 12 stele”.
Definit ca “un spirit al ambrei “coaptă” la soare, spirit smooth/sau smoothest. El vine şi dinspre parfumul vinurilor de tip Muscat, din Insulele Mării Egee.
Gusturile au fost “acompaniate” de foarte fine creaţii culinare ale EXECUTIVE CHEL.
Şi, ca un sommelier ce mă aflu (apropo, totul a fost prezentat de dragul meu coleg de somelărie LAURENŢIU ACHIM!), pe bună dreptate, am putut constata, pe proprie piele/ şi limbă cu ce “merge” METAXA, cu stele mai multe ori mai puţine: cu salată de andive, cu “anşoa”-uri şi, mostly, cu scrumbie. Dar şi cu “grill”-uri.
Precum şi cu salată de fructe, de portocale (şi tot ce însoţeşte portocală, în ambientul ei). Cu souvlaki-uri. Şi “suslaki”-uri. Cu orez garnisit cu scorţişoară. Spicy, nu? Cu ciocolată, să zicem, deocamdată, mousse. Dar ce, cu trufe nu? Ălea de le adulmecă ăia cu miros fin:)
Şi cu trufe de “cioco”, fireşte...
Cu un trabuc... neîndoios...sau cu o ţigară de foi...
Cu/alături, de fapt... o cafea de înaltă “clasă”... Dar şi cu „bule de carne”, delicioase, merge cu pesmeţi măiastru făcuţi. Şi, iarăşi, aş mai putea să pariez/bag mâna în foc, ar merge şi cu oarecare vânat nobil, de rasă...
Mihail Gălăţanu
|
