AMANDA PRANTERA, DOSARUL CAPRI

Cartea are, în plan central, întâmplările care se desfăşoară pe o insulă, de aici şi numele de “Dosarul Capri”. Capri este, deja, o insulă a naraţiunii, celebră, dar, deopotrivă, şi a cinematografiei. O moarte suspectă, dar şi fire ale ficţiunii care se încâlcesc şi devin sumbre – iată “reţeta “ unei cărţi care se citeşte a vole d'oeil, în zborul ochiului, cum s-ar putea traduce, cu un delicios calc lingvistic.

MICHAEL WALSH, OPUS DEI

Ce este OPUS DEI? O “sectă” care îşi datorează celebritatea (mai mult) lui Dan Brown şi romanului său, CODUL DA VINCI? Sau cu mult mai mult decât atât? Din păcate, cultura noastră (locală, cel puţin) cunoaşte încă destul de puţin referitor la acest subiect. De citit pe nerăsuflate.

STEPHEN KING, LA ASFINŢIT

A doua carte din seria TURNULUI ÎNTUNECAT, devreme ce mult-aşteptata ALEGEREA CELOR TREI este vârful de lance care închide trilogia. Semn că (şi) Stehpen King s-a hotărât să scoată totul pe piaţă, chiar şi scrierile sale din tinereţe: în fond, fiecare scriitor face asta, somat de presiunea incredibilă a editorilor pentru un produs atât de vandabil. Oricum ar da-o, Stephen King rămâne un maestru al fanteziei - şi un profesionist al imaginaţiei.

JOEL C. ROSENBERG, CURSA TERORII

Este vorba de un thriller politic. Lucrul pe care l-am auzit despre Rosenberg – şi chiar îmi place – este că romanele lui par să semene cu titlurile care se vor afla, mâine, pe prima pagină: şi asta mi se pare, un elogiu, mai mult sau mai puţin indirect adus jurnalismului, fie politic, fie de investigaţie – sau celui care “anchetează” fenomenul terorist.

ANDREA CAMILIERI, CÂINELE DE TERACOTĂ

Ca autor, Andreea Camilieri nu este la prima apariţie la Nemira. Au mai apărut, în colecţia de SUSPANS, două titluri, HOŢUL DE MERINDE şi SUNETUL VIORII. Ambele sunt în aceeaşi serie care îl are drept personaj pe comisarul-şef Salvo Montalbano. De data asta, el investighează o crimă rituală.

DAN SIMMONS, OLIMP, vol. I şi II

Să te gândeşti la Grecia, pardon, Elada, la HOMER şi să îl reinventezi, mi se pare o provocare mare de tot, uriaşă chiar! Încă un lucru care mi-a plăcut cu aparte luare aminte în legătură cu opera lui Dan Simmons este acela că trecutul ne informează viitorul, adică, vrea să zică, ne infuzează cu informaţie viitorul. Frumos. Şi adevărat, în acelaşi timp.

THIERY CARMES, PLÂNGEREA ARCANELOR

O carte care, încă de la primul “cânt”, intitulat “Puterea”, invocă starea de fapt a “Răului” pe Pământ, dar manifestat la scară planetară, prin intermediul unei societăţi secrete, care “copiază” Tarotul de Marsilia, pretându-se la asasinate destul de bizare.

PHILIP GARDINER, CHIVOTUL, GIULGIUL ŞI FECIOARA MARIA

Sunt trei “piese” centrale ale istoriei creştinismului, unite prin nenumărate fire între ele. Un om, un scriitor, Philip Gardiner, străbate Europa, în tentativa de a descoperi orice “semnalment” al particularităţilor pe care temele sale le prezintă. Fiecare se constituie în subiectul unei investigaţii şi, deopotrivă, al unei demonstraţii.

PAOLA GIOVETTI, MARII INIŢIAŢI AI TIMPULUI NOSTRU

Ştiut este, bănuiesc, pentru toată lumea că Eduard Schure este autorul reputat al unei cărţi care se intitulează chiar aşa: MARII INIŢIAŢI. DAR, IATĂ, de data aceasta avem în faţă o carte care traslează tema la “timpul nostru”. Să compari cele două opuri ar fi o tenativă remarcabilă. Şi merită făcută măcar spre a vedea pe cine avem în contemporaneitate. Lucru cu atât mai laudativ cu cât este întreprins de o femeie, cu minuţia & osârdia caracteristice...

GEORGE R. R. MARTIN, ZBURĂTORII NOPŢII

Despre “George R. R.” putem spune, cu certitudine, că este un autor prolific. A ajuns la a patra parte din Seria de Cântece de gheaţă şi foc. A fost creatorul unor serii legendare. Un vector proeminent al unei opere de tip “fantasy” care se pricepe să “toarcă” iţele unei naraţiuni strălucitoare, creatorul unui univers S.F. Cât se poate de minuţios.

ESCROCUL SENTIMENTAL

O carte care are sclipirile ei fermecătoare, scrisă de un om care, deşi declară pe faţă că este ateu, mai apucă să spună rugăciuni în avion. Este, aşa cum se poate deduce din această mărturisire a sa care chiar ne escrochează sentimental (un pic), se anunţă drept un om – şi în concecinţă un autor - al contrastelor.

ORSON SCOTT CARD, CHEMAREA PĂMÂNTULUI

Un roman care introduce noţiunea de “pământ virtual”. Nu pământul actual. Ci o proiecţie al unui pământ utopic, dar după care am putea tânji. Orson Scott Card este un autor imprevizibil: poate să se arate briliant, dar, în antologii, să fie “zdrobit”, efectiv, de Stephen King, tocmai pe tema... Apocalipsei. Dar, neîntârziat, de citit, nu de lăsat deoparte...

ANTARES: DANA POTORAC, CRONICĂ DE CAFEA

Dana Potorac, orice ar face, este un personaj cerebral. În poezie, însă, miza cadenţei sale vine pe sentiment.  Ar trebui  să o numim “intimistă” - poezia ei – dacă am uita, că, pe vremuri – în cazul Ninei Cassian – aşa ceva era o acuză gravă. O poezie a domesticului şi interiorului. A interiorului bine mobilat.

VINEA: FLORIN DUMITRESCU, ÎNCÂNTECE

Un titlu extrem de potrivit cu un “textier”. Florin Dumitrescu vrea să ne cânte, dar şi să ne încânte. Ne descântă cu parcimonioasele sale volume de poezele (vuvuzele?), subţiri ca o lamă şi la fel de tăioase. Pline, însă, de o nostalgie bine disimulată a clasicului – şi a spiritului generaţiei sale, între 90 şi primul val douămiist.

AGORA 2007: IOAN DAN PINTILIE, ALERTĂ ÎN VID

Ioan Dan Pintilie are spirit ludic. Rîde hîtru – iar nu posac! - şi scrie, uneori, ca un personaj al lui Ion Creangă – sau ca şi Ion Creangă însuşi. Se cunoaşte o tuşă din influenţa “târzie” a lui Dinescu (Mircea). Cartea arată foarte bine şi fizic. Dar şi metafizic. Ioan Dan Pintilie are ce spune. Scrie pentru că îl mănîncă palma, dar şi verbul – precum, adesea, şi simţul social. Revolta sa este blândă, însă oximoronică, iar, pe alocuri, chiar sarcastică – întotdeauna dozată.

PAX AURA MUNDI: ALEXANDRU VLAD, NOIEMBRIE TÂRZIU PENTRU NOI MURITORII

O cărticică mică, plăpândă, aşa cum este şi bulbul unei plante care este scos, uneori, la soare. Cum autorul este debutant, trebuie să îl privim cu o maximă bunăvoinţă: şi vedem că a scris o carte iconoclastă, plină de naivităţi (inerente), dar, în compensaţie, şi de ingenuitate. O carte care redescoperă viaţa, cu ochii miraţi, care vorbeşte despre sinele în numele celorlalţi, în numele tuturor, care înţelege că literatura este, pînă la urmă, o formă severă de altruism.

EDITURA CENTRULUI CULTURAL „DUNĂREA DE JOS”: STELA IORGA, A DOUA ÎNTOARCERE DIN NAM

Din Nam sau Vietnam s-ar putea să nu te mai întorci niciodată. Acum, când e criză, cu toţii suntem sau ne întoarcem din Nam. Nu (prea) ştiu cum este prima întoarcere din Nam. Şi fiecare are Vietnamul său personal. Chiar şi (cel mai ades!) al ficţiunii. Text presărat cu bizarerii şi naivităţi. Dar o carte de poezie de luat în consideraţie. Oribilă copertă, oribile ilustraţii.

CENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS”: STELA IORGA, ZIARISTICA LA DOMICILIU

Consideraţiile privind textul Stelei Iorga sunt valabile, în esenţă, pentru ambele cărţi care mi-au parvenit “gemene”(la pachet). Este vorba de un inciput de operă. Pentru că, atenţie, nu orice sumă de cărţi formează o operă, dar aici, da, ne aflăm în cazul unui proiect autentic de operă. Ceea ce frapează la Stela Iorga este un singur lucru: soliditatea textelor. Sobrietatea lor. Nefiind multe – sau sufocante – ele reuşesc să dea impresia de densitate/demnitate stilistică, datorată selecţiei parcimonioase a cuvintelor. Stela Iorga izbeşte printr-o scriitură plină de siguranţă de sine.
Atenţie: opera se află doar la inciput. Are nevoie de susţinere.

Mihail Gălăţanu
(mihail.gălăţanu@talk21.com)