eBooks

OGLINDA CĂRŢILOR

- unele apărute şi în revista CĂLĂTOR-EUROLINES(TUI) de la sfârşitul anului -

HUMANITAS (www.humanitas.ro):

DAVID FOENKINOS – DESPĂRŢIRILE NOASTRE

David Foenkinos este un produs tipic al „literelor” de la Sorbona.
Iar cartea pe care o ţin în mână este aproape la fel de subţire ca o silfidă.
Cine e Foenkinos?
Un tip cu un păr sârmos, o mutră de afro, dar alb, cu ochelari imposibili de pătrăţoşi.
Din claia de păr ies doi ochi curioşi din fire, care îl fac simpatic – poate chiar şi prin ricoşeu – pe autor.
Mă gândeam, uneori, că povestea de dragoste dintre Alice şi Fritz se poate rescrie şi la noi, „la România”. Sigur, în această versiune, Fritz nu este redactor la LAROUSSE, ci la HUMANITAS – sau la FLACĂRA, dar ce mai contează, toate sunt permutabile, mai ales permutările...

CERES (www.edituraceres.ro)

LIVIU CORIOLAN DEJEU – VINUL ŞI SĂNĂTATEA

Liviu Coriolan Dejeu, deşi nu se ştie (nicicând) îndeajuns, este una dintre marile personalităţi ale vinului românesc, în contemporaneitate.
Modest, sub aparenţa de „şoarece de bibliotecă” (autentic), căci este un cărturar/răscolitor prin cărţi neobosit, Liviu Coriolan Dejeu are aparenţa unei fragilităţi.
Dar realitatea unei hotărâri nestrămutate: de a-şi dedica viaţa, cu o nedisimulată pasiune...OENOLOGIEI.
Este un profesor dedicat trup şi suflet AGRONOMIEI. USAMVB este „templul” unde Dejeu îşi petrece dup-amiezile de sâmbătă... ca un cercetător autentic.
Şi el face, chiar face...cercetare.
Cartea de faţă îşi propune să tragă o linie subtilă dar eficientă de demarcaţie între vin/efecte benefice – şi sănătate.
Pune întrebări legitime: de unde începe influenţa nefastă a alcoolului faţă cu organismul uman.
Chiar aşa, doctore, câte pahare putem bea pe zi?

NEMIRA(www.nemira.ro):

MEDALION ARTHUR C. CLARKE

Ideea de a închina un medalion lui Arthur C. Clarke nu mi se pare nici un moment deplasată: CLARKE figurează, cu siguranţă, printre „precursori”. PRECURSORII science-fiction-ului de astăzi.

ARTHUR C. CLARKE, AUTORUL (PE ANSAMBLU)

Arthur C. Clarke îşi datorează o parte din notorietate/ celebritate paralelei cu Isaac Asimov, cu care – de altfel – a şi scris/semnat nişte cărţi care au avut un mare succes (şi ele tot un fel de „castele de nisip” din litere).

3001 ODISEEA FINALĂ

Cunosc pe un împătimit al cărţilor, CEO la o mare companie din România, care şi-a cumpărat integrala „hard cover” Arthur C. Clarke. Nu are nimic de pierdut. Dimpotrivă.
Arthur C. Clarke are drept primă calitate imaginaţia. Una debordantă.
Îl pot asemui doar cu Robert Silverberg. Sau (cum spuneam deja)cu Isaac Asimov, dar asta este/se petrece deja pe altă uliţă, Sau cu Roger Zelazny, dar  şi aici suntem, iarăşi, pe altă buclă/altă uliţă. Sau cu Philip K. Dick, da, dar domnul „K. Dick” este, deja şi el, o altă lume.
Bine, bine, v-am auzit, gata: şi cu Frank Herbert...dar şi Herbert este o altă saga. Este, chiar, o epopee întreagă.
Şi, cu asta, pare-se, comparaţiile (mi) s-au cam terminat.

2061: A TREIA ODISEE

Povestea care, fireşte, porneşte de la RENDEZ-VOUS CU RAMA, se duce înspre cometa lui Halley.
Este, de fapt, în cel mai bun sens al cuvântului, o odisee ca toate celelalte.
Clarke este o odisee el însuşi, o poveste: câte nu se spuneau despre el?
Că locuieşte într-o insulă de lângă India/vezi Sri Lanka, că are preferinţe exotice, că este înnobilat ca un „sir”...
Toate, adevărate, cumva – dar, încă, rămâne – ingenuă – o bucată de mit...

JOHN DOS PASOS, TRILOGIA SUA. VOLUMUL TREI: MARILE AFACERI

John Dos Pasos este nu numai un personaj, ci şi un document al timpului.
A fost o vreme când se punea problema de genul: John Dos Pasos sau Ernest Hemingway?
Sau, altfel, Francis Scott Fitzgerald sau John Dos Pasos?
Valori alternative.
Până la urmă, timpul este cel care a dat răspunsul: şi unii, şi alţii. Toţi. Cei care, împreună cu Dos Pasos, au făcut/creat/”făurit” spiritul timpului. Acel geistzeit.

ENRIQUE MORIEL, ORAŞUL DIN AFARA TIMPULUI

O carte pe o temă fermecătoare.
Şi nu ştiu de ce – sau ştiu/doar intuiesc de ce mă duce cu gândul la „oraşul vrăjit”.
La acea poveste/devenită deja mit, al „oraşului împietrit” - sau al „timpului împietrit”.

OBERON ZELL RAVENHEART, CARTEA UCENICULUI VRĂJITOR

O carte care a poposit direct în mâinile fiului meu – şi sub pupilele lui, dilatate.
Despre care am aflat că ar fi fost pusă în mâna tânărului rege Arthur, de către însuşi vrăjitorul Merlin – asta cu condiţia să fi fost inventată la acea dată.
S-ar putea să se dovedească o lectură de-a dreptul delicioasă şi pentru oameni în toată firea, nu doar pentru adolescenţi şi tineri.
Dar, chiar aşa, cum ar fi să înveţi lucruri elementare despre magie, despre poţiuni, noţiuni & loţiuni...

POLIROM(www.polirom.ro):

DANIEL CRISTEA-ENACHE, CINEMATOGRAFUL GOL

(PUBLICISTICA „MONUMENTALĂ”)

Cinematograful e gol sau plin, după cum îl vezi. E drept, cazul lui Daniel Cristea-Enache este mai complex decât pare la prima vedere. Cărţile de publicistică ale comentatorilor şi criticilor literari sunt îndeobşte destinate să „umple” golurile din pauzele de publicare/creaţie/receptare critică. Sunt, în general (sau aproape toate, fără mari excepţii, plictisitoare, redundante şi inutile). Vor să fie moralizatoare, pe faţă sau deghizate în tertipuri. Cartea lui Daniel este interesantă în primul sfert, digerabilă în al doilea – şi coboară aproape spre „plictisitoare” după prima jumătate. Nu o salvează pe „deplin” nici ironia, pe alocuri colocvială, a autorului – care face parte integrantă din farmecul lui personal.
Pare destinată spre a face parte din volumul IX sau XI al „Operelor Complete” - şi trădează factura clasică şi bonomă a autorului. Reîntoarce, întrucâtva, publicistica la formula greoi-memorabilă de dinainte de generaţia „post-modernă”. Credeam că, o dată cu Dan-Silviu Boerescu, publcistica & critica se emancipaseră, deveniseră uşor mai fâşneţe şi ceva mai dezinvolte, renunţând la formula „monumentalului” şaizecism.
Daniel Cristea-Enache revine la pilde şi firoscoase regizări/puneri în scenă. Indiscutabil, volumul are o valoare a sa, mai mult aproximată prin „vârfuri” de sarcină/seismograf. Este inegal, uneori strălucitor, alteori tern.
Modelul Maica Tereza se distinge mai greu aplicat în viaţă şi operă, iar mie, unul (cel puţin), mi se pare foarte îndepărtat. Cred că am avea nevoie de un altul, mai „terestru” - şi mai realizabil. Altfel, s-ar putea să rămână o dulce utopie. Socotesc valoroase „cugetările” despre fotbal, Valeriu Cristea, motani personali. Neinteresante, fade...cele din miscellanea. Una peste alta, cartea lui D. Cristea-Enache merită citită, iar Radu Cosaşu are dreptate în introducere. Că ne aşteptam la mai mult/literatură/artă, e numai vina noastră. Există, totuşi, spirit înăuntru, viu, temperamental, excesiv de orgolios (unii l-au denumit chiar „arogant”, dar acest lucru este la limită).
Remarcabile pasajele despre tenis de masă (pasiune comună), în care seniorul îl iniţiază pe junior. Şi – pot spune – pasajele & articolele despre fotbal m-au convins pe deplin să las, în propriul meu jurnal, echipele probabile, româneşti – de club şi reprezentative, în faţa marilor confruntări... Ehei, dar aici bănuiesc că şi Radu Cosaşu ar fi jubilat...

HERALD (www.edituraherald.ro):

GURDJIEFF, VIZIUNI DIN LUMEA REALĂ

Nici Gurdjieff nu ar avea nevoie de prea multe prezentări, el fiind un maestru în plină putere a cuvântului.

Da, controversat pentru alţii, un socotit bogat – devenit bogat mai mult din comerţul cu antichităţi. VIZIUNI DIN LUMEA REALĂ este un titlul care ne explicitează/era să spun chiar „ne exhibă” concepţia maestrului.

Gurdjieff este, în egală măsură,adulat şi contestat; dar, pe noi – cel puţin – cred că ne interesează mai mult ce a scris – şi învăţătura spirituală, nu neaparat toate svonurile şi cancan-urile despre omul care a fost.

RAO (www.raobooks.ro):

JEFFREY DEAVER, A DOUĂSPREZECEA CARTE

A DOUĂSPREZECEA CARTE se citeşte cu sufletul la gură. Şi pe bună dreptate: are toate ingredientele pe care le presupune o carte semnată de DEAVER.
Deşi, la un moment dat, mecanismul începe să se uzeze.
Să fie poate prea rutinat.
Chiar să te plictisească uşor. Chiar însăşi tipologia „SUBIECTULUI” căutat de Poliţie parcă seamănă cu alte tipologii. Din cărţile anterioare.
Semn că, undeva, în adânc, DEAVER începe deja să se repete.

RAO(www.raobooks.ro):

MEDALION UMBERTO ECO:

Umberto Eco este un autor ale cărui cărţi sunt delicii infinite. Mi se pare cel mai spectaculos text cu putinţă. Nu un om, ci un text. La care adeziunea mea este maximă.

MEMORIA VEGETALĂ

Este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit, să spunem, în ultimul an.
O carte pe care o citeşti cu delicii – o carte despre alte cărţi.
Mărturie a unui „nebun”; un tip „împătimit” de/după cărţi. Bibliofil. Care reconstituie istoria lumii.
Asta este memoria vegetală – şi nimic altceva: o memorie care se deteriorează, care se reface, pe altă spirală a ADN-ului nostru cultural.
Un subiect interminabil, despre care Eco ar putea scrie un fluviu de cărţi. În plus, Umberto Eco se anunţă a fi şi un colecţionar de cărţi. Unul „disperat”.

ÎNAINTE CA RACUL

Grupează scrieri dintre 2.000 şi 2.005.
Era vremea unui 11 septembrie, deopotrivă vremea angoasantă a „coşmarelor de război” care s-au consumat în teatrele de operaţiuni din Irak şi din Afganistan.
Umberto Eco meditează, în scrierile sale, asupra istoriei – şi consecinţelor sale.
Umberto Econ, după mine, este cel mai însemnat scriitor contemporan.

VERTIGO. LISTA INFINITĂ

Prin definiţie, un soi de JURNAL CU ILUSTRAŢII, un album care fixează un traseu extraordinar – de ce extraordinar...?
Pentru că îl creionează un erudit autentic.
Aş spune că arată mai curând asameni unui ALBUM. De artă.
O altă/un altfel de/ISTORIE A FRUMUSEŢII.
Pentru că estetica nu este altceva decât un fel de istorie a frumuseţii din lume.

TRACUS ARTE (www.edituratracusarte.ro):

MIRELA LUNGU, BIOGRAFIA COAPSELOR

Cu toţii suntem biografii ale coapselor.  În sensul dragostei – şi iubirilor noastre. Dar şi în sensul naşterii noastre, suntem biografiile coapselor părinţilor noştri.
În ciuda titlului provocator, cartea este îndeajuns de cuminte. Sigur că are mici îndrăzneli, mai ales cele în privinţa cuvintelor considerate, îndeobşte, „tari”.
Am văzut şi poemele cele mai noi, care merg în linia poemelor în proză, dar şi în cea a prozaismului efectiv.
Punctul originar, deşi foarte(extrem) de îndepărtat – căci aşa pare – este tot Cristian Popescu (într-un fel), deşi „umplut” cu o retorică nouă, mai apropiată, cumva de cea a generaţiei 2000 (eu aş fi numit-o „intermundus” - pentru că este între două „lumi”).
Titlul este unul specific poeziei de dragoste. Chiar dacă pare cu un conţinut puternic erotic – şi erotizat.

EIKON (www.edituraeikon.ro):

ELIZA MACADAN, TRANSCRIPTURI DIN CONŞTIENT

Eliza Macadan este un autor discret.
Specialist în italiană. Gata să se dovedească retractil, chiar dacă nu are de ce.
Textul ei este unul, în general, foarte bine controlat, parcă la fel de plin de sfială ca şi autoarea.
Deşi, uneori – şi acest lucru poate că ar fi de notat – şi îndrăzneala se poate converti la o calitate estetică.
Dar, dacă medităm un pic la titlul volumui, s-ar putea să cădem de acord că poetul chiar asta este: unul care face transcripturi din conştient. Şi, uneori/alteori, chiar din subconştient.
Un mediu care lucrează cu o muză ce locuieşte, întotdeauna, la un etaj superior.

LIMES(www.edituralimes.ro):

DUMITRU CHIOARU – NOUA POEZIE NOUĂ

Antologia scoasă de Dumitru Chioaru se doreşte a fi una exhaustivă. Este, doar, foarte cuprinzătoare. Pentru că nu poţi să nu te întrebi cum poate să lipsească din ea un „personaj liric” important precum este Lucian Vasilescu...
Şi nu numai el. A fost doar un exemplu. Nici pe Nicola Ţone nu ţin minte să îl fi regăsit în cuprins.
Acolo unde optzeci de autori încap într-un insectar, fireşte, se mai pot strecura contestaţii. Nici antologatorul nu poate să îi nimerească pe toţi. Dar există şi un interes local special, deoarece alte zone ale ţării (alte zone decât Transilvania) sunt cu mult mai slab reprezentate.
Cartea arată, însă, foarte bine: un format generos, o copertă de bun gust. Încercarea merită reţinută, chiar dacă omisiunile sunt...omisiuni. Omeneşti, poate. Oricum, Dumitru Chioaru urcă pe scara criticii româneşti. Are şanse să prindă un loc cât mai „în faţă”: este serios, aplicat, are metodă...Trebuie doar să-şi completeze paleta – şi să câştige în consistenţă. Asta dincolo de faptul că este un poet cu totul remarcabil.

ION MARIA,  FRATELE OM

ION MARIA este un poet care profesează poezia ca pe o ocupaţie serioasă, de zi cu zi, dedicat ei: care îşi trăieşte poezia în surdină.
Un poet fragil, dar cu nebănuite îndemânări şi faconde. Şi, la urma urmei, dincolo de toate acestea, un poet care se poate autogenera.
Poezia sa a descoperit un perpetuum mobile.
El este adevăratul rege Midas al poeziei.
Are, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi, „suflu” poetic – şi spiritul rar al unui poet „maximalist”, nu „minimalist”, cum se tot practică acum – cu bune rezultate - pe la noi.

Editura PALIMPSEST:

ION COCORA, ÎNTR-O ELEGIE CU OBLOANELE TRASE

Un poet delicat. Un poet deosebit.
Care nu se sfieşte de cuvintele tari.
Dar care rămâne un spirit rafinat, nu îi stă bine atunci când pare că simulează frusteţea.
Şansa mea a făcut să îl cunosc şi în calitate de comentator de teatru, pe terenul său unde beneficiază de o recunoaştere fără dubii.
Titlul „ÎNTR-O ELEGIE CU OBLOANELE TRASE” mi se pare a fi unul cât se poate de inspirat.
Mai că i-aş dedica un vers prietenului Cocora: STAU – ŞI BEAU, ÎNTR-O ELEGIE CU OBLOANELE TRASE...
Dar poetul, aşa diafan şi aerian cum este, nu e altceva decât fructul omului, din care se hrăneşte – cu întreagă sevă.

FELICIA BOLDI, DARUL LUMINII

Felicia Boldi este o poetă a sentimentelor.
Ca nişte petale fragile, perisabile, care se pot uşor zdrenţui de vreme. O scriitoare DIAFANĂ. Care are, da vero, darul luminii.
FELICIA BOLDI nu va fi niciodată – şi, aici, desigur, se poate supăra pe mine – o mare poetă.
Nici nu caută asta.
Dar va fi, mereu, subjugată poeziei.
Umilinţa cu care ea „deserveşte” poezia, ca o vestală, ne face să credem că Felicia Boldi merită mai mult decât o simplă menţiune într-un dicţionar de autori.

DR. LECTOR & HECTOR/HANNIBAL LECTOR

(alias

Mihail Gălăţanu)

mihail.galatanu@talk21