ebooks
OGLINDA CĂRŢILOR

FINMEDIA

(www.finmedia.ro)

BILL CONATY(ex-prim-vicepreşedinte, General Electric), RAM CHARAN(Co-autor al cărţii EXECUŢIA, bestsellerul numărul 1 al New York times), MAEŞTRII TALENTULUI

- De ce liderii inteligenţi preţuiesc oamenii  mai mult  decât cifrele -

O carte care se aşează sub motto-ul lui JACK WELCH:”Principiile de durată şi practicile stabile combinate în această lucrare sunt un manifest de resurse umane de la fiecare nivel”

Cum se asigură succesiunea liderilor? Şi cum se face acest lucru, mai ales, într-o companie mare de tot, să zicem... un GENERAL ELECTRIC...
Da, dar cum e urmarea de la PEPINIERA DE LIDERI ? CUM AR PUTEA SĂ SUNE?
Şi, nu în ultimul rând, de ce este/se simte nevoia unui nou tip de General Manager?
Sunt întrebări /şi chestiuni, de care RAM CHARAM s-a ocupat  şi în cărţile precedent apărute în limba română, la editura FINMEDIA, pe care vă invit să le descoperiţi singuri.

EMIL LUNGEANU,  JURNALUL LUI HENRY WILDE

Titanicul, la o sută de ani!

Un roman atipic – şi tocmai de aceea fermecător.
Un roman despre Titanic, acum, când se împlinesc o sută de ani de la “scufundarea” cea mai celebră din toate timpurile.
Nu ştiu dacă ştiţi – probabil că nu – dar în jurul pasagerilor Titanicului s-a fost creat o întreagă reţea. De informaţii.
De mituri.
Cei care au coborât mai devreme, înaintea fatalului accident, au fost avertizaţi? A intuit cineva posibilul dezastru – şi a şoptit numai unora? Sau, poate, cine ştie, a fost un accident care a beneficiat de o anume (sumbră) regie?

BASTION:

GILDA VÂLCAN, ANTICHITATEA ÎN FILOSOFIA LUI  NIETZSCHE

La o tânără editură, o carte pe atât de promiţătoare: una care este bine articulată – şi are coerenţă filosofică.
O bună aşezare spre abordare. Perespectiva necesară.
Cam scolastică, dacă e să mergem până la capăt, după gustul meu.
Dar tocmai acest lucru dă soliditate unei abordări care porneşte, la început, ca fiind una tradiţională, spre a se „elibera” pe parcursul cărţii.
Cartea dă măsura despre cum se inflitrează tradiţia gândirii antice în edificiul premergător modernului.
Oricum, eseul se transformă într-o lectură obligatorie pentru cei care se interesează îndeaproape de filosofia lui Nietzsche.
Şi nu că ar fi puţini: efigia nietzscheană colindă prin cărţile lui Nicolae Breban, cele ale Aurei Christi şi nu în cele din urmă prin acelea apărute la Editura Humanitas...

RAO (www.raobooks.ro):

STEFAN ZWEIG, AMOC.OBSEDATUL

Oricine poate dezlănţui, în noi, dragostea, nebunia. Amocul. Fiindcă amocu-i de sorginte orientală.
Ştefan Zweig este un autor din categoria „MUST READ”.
Dar, hotărât lucru, Stefan Zweig nu este un autor dintre cei „ieftini”, care vânează succesul ca un „produs”.
Zweig este un „serios”. Şi o asemenea concepţie l-a ajutat să ajungă un „clasic” al literaturii.

JOHN GRISHAM, MĂRTURISIREA

John Grisham aproape că nu mai are nevoie de prezentări. John Grisham este aproape ca un drog.
Mărturisesc că nu sunt un mare fan al lui Grisham, dar trebuie să recunosc că este mai mult decât un om, este – de-a dreptul - o industrie.
Numai filmele pe care cărţile lui le-au „dresat” şi ar fi îndeajuns să ne convingă.
Cărţile sale au, indiscutabil, ritm. Şi Grisham este un „rege” al suspans-ului.

JOSEPHINE ANGELINI, PREDESTINAŢI

Cu subtitlul „Destinul i-a unit, zeii îi despart”.
O poveste în care dragostea îşi are locul ei, unul de frunte. Ideea de predestinare persupune şi un joc al graţiilor, uneori (independent) - sau dincolo de voinţa noastră.
Dar se mai pune şi problema: „există un destin”? O „soartă”? Are sens ceea ce noi numim „ursită”?
Targetul unui asemenea gen de poveste mi se pare a fi, indiscutabil, unul feminin, prin excelenţă.

JOHN STEPHENS, ATLASUL DE SMARALD

De cum am adus-o acasă, fiul meu (treisprezece spre paisprezece ani!) a şi preluat-o.
El e cobaiul meu, pe el testez eu cărţile destinate adolescenţei.
Şi ATLASUL DE SMARALD trimite, măcar cu gândul, la „Harry Potter”.
La lumea în care se dezvoltă magia – şi la cea în care magia capătă realitate.

ROBERT JORDAN, FOCURILE CERULUI

Din ciclul “ROATA TIMPULUI”, avem în faţă cartea a cincea. Cu “Roata timpului”, ni se spune, Robert Jordan ajunge la apogeu. Este o apreciere care aparţine prestigiosului THE NEW YORK TIMES.
Fantasy, of course.
Cu personaje fictive & închipuite, ale căror nume amintesc, insistent, de arhetipuri primare...

AGATHA CHRISTIE, PERICOL LA END HOUSE

Agatha Christie este asemeni lecturilor care ne-au legănat copilărie. Crima este numai un pretext pentru o “discuţie de moravuri”.
Pentru a crea o ambianţă, decoruri, personaje. De aceea, poate, ea a fost şi o autoare “jucată” în multe filme.
La ea, crima nu are elemente pregnante de “horror”, ci este, mai degrabă, o crimă “soft”. Poate, însă, ca să comporte elemente de “mistery”, la “doamna Agatha” misterul este la ea acasă...

AGATHA CHRISTIE, CRIMĂ PE TERENUL DE GOLF

Una dintre cele mai cunoscute piese semnate de Agatha Christie. Este, dacă nu mă înşel, un film cu acelaşi titlu a fost deja făcut, unul care împrumută doar câteva elemente. O crimă pe terenul de golf este un pretext ideal pentru un film. Şi pentru o abordare în „înalta societate”. Se potriveşte de minune cu principiile aristocraţiei britanice.

AGATHA CHRISTIE, MISTERIOASA AFACERE DE LA STYLE

Este prima carte pe care o publică, în anul 1920, “misterioasa” doamnă Agatha Christie. Şi, încă un lucru care merită menţionat: este şi memorabila carte în care apare un personaj „bombat” şi „bomastic”. La fel de „belgian” ca şi bomboanele de ciocolată, ca şi valonii şi flamanzii, ca şi Bruxellles-ul... Cred că aţi ghicit, deja, despre cine este vorba... despre detectivul celebru, model etc...etc...Poartă un singur nume. Domnilor şi doamnelor, vi-l prezentăm pe... Hercule Poirot! Un Hercule al deducţiei.

FEDERICO ANDAHAZI, CETATEA ERETICILOR

O frumoasă – aş spune – poveste medievală.
Cu tot ce trebuieşte într-însa, adicătelea un duce capabil de gânduri malefice, care vrea să folosească “sfântul giulgiul” în scopuri lumeşti.
Dar şi cu prinţese care se revoltă împotriva autorităţii paternale.

HERALD (www.edituraherald.ro):

KHALIL GIBRAN, DARUL IUBIRII

O carte care merită citită fie şi numai pentru numele pe care o semnează. Deşi nu doar...pentru atât. Khalil Gibran rămâne, însă, cel care a dat lumii tulburătoarea carte PROFETUL. Pentru care a rămas cunoscut şi recunoscut în Occdent, dar adulat şi de lectorii săi din lumea arabă, care nu numai că se mândresc cu numele lui, dar îl folosesc ca arhetip de reprezentare pentru dânşii.

ATTYA, PEREGRINUL

O carte iniţiatică – şi ea – la rândul ei.
Până la urmă, este vorba tot de un lucru „BANAL”: o poveste de dragoste. Dacă o poveste de dragoste este un lucru banal ... şi nu cumva extraordinar. Asta rămâne să stabiliţi dumneavoastră. Cu voi înşivă.
O poveste de dragoste care „recidivează” într-o viaţă viitoare.

GONSAR RINPOCHE, ESENŢA DOCTRINEI BUDHISTE

Doctrina budhistă are, şi ea, „rămurişurile” ei (poeţii folosesc, la rândul lor, un acelaşi termen pentru poezie).
Tot din  budhism pornesc direcţii cu o evoluţie diferită, timp de secole (un bun exemplu ar fi „ZEN”-ul, cunoscut şi sub denumirea „budhismul-ZEN”).
Greu de desluşit, foarte greu: ce poate fi esenţa unei doctrine atât de „evanescente” precum cea budhistă...

HALLAJ, DIVAN (POEME MISTICE)

Există o întreagă tradiţie a poemelor mistice & esoterice.
Şi ea nu e proprie numai „civilizaţiei Islamului”, ci, deopotrivă, Bibliei şi Khaddissh-ului.
Poemele mistice sunt una dintre speciile cele mai dificile ale poeziei.
Şi asta pentru că sentimentul religios, iubirea faţă de ceva abstract şi ideal precum Divinitatea, sunt greu de exprimat – mai ales în aşa fel încât să fie/pară autentice.

HENRY L. MANSEL, EREZIILE GNOSTICE DIN PRIMELE DOUĂ VEACURI

Gnosticismul este un curent care are şi el „calea sa regală”. Şi abaterile de la cale. „Devierile”.
Erezille gnostice pot fi la fel de palpitante ca şi ereziile care au înflorit în sânul bisericii şi al credinţei în Christos.
Cred că, pe ansamblu, chiar şi GNOSTICISMUL este insuficient cunoscut – cu atât mai mult rămân - în sfera necunoscutului - ereziile gnostice.

BERTRAND RUSSELL, MISTICISM ŞI LOGICĂ

De o parte, LOGICA. Cu profesorii ei, cu „fisurile” ei în sistemul matematic, dar, de bună seamă – şi în cel filosofic. De cealaltă parte, MISTICA.
Fascinantă. Cu tentaţiile ei, greu de istorisit, irepresibile, pline de parfumul unui mister tentacular, ademenitor.
Ar trebui să putem accepta, cu deplină seninătate, MOARTEA şi SCHIMBAREA. Dar, oare, le acceptăm?
Betrand Russell nu numai că a primit Premiul Nobel pentru Literatură, ci, mai mult, a format oameni/profesori/filosofi. Cel care a înmvăţat de la el şi i-a urmat la catedră este nimeni altul decât Martin Heidegger.

FRANCOIS LENORMANT, MAGIA LA CHALDEENI

MAGIA este un lucru/o noţiune destul de contrariant(ă). Greu de delimitat unde începe şi unde sfârşeşte. Majoritatea oamenilor o confundă fie cu misticismul, ori cu anume cunoştinţe esoterice „aplicate”. Sau, nu în ultimul rând, este trecută în registrul „sacrului”.
În Colecţia HISTORIA. O carte care vorbeşte în bună măsură despre exorcism şi demonologie.

ARNAUD DESJARDINS, LUMEA MODERNĂ ŞI VECHEA ÎNŢELEPCIUNE

Arnaud Desjardins este dintre acei “temerari” care au căutat Principiul Ultim sau Realitatea Ultimă până la ultima consecinţă.
Dacă omul are conştiinţă de sine, îşi construieşte silogismul Arnaud Desjardins, este foarte limpede că sursa acestei cunoştinţe este chiar mai-sus-invocata Realitate Ultimă.
Nu instrumentele unei tehnologii complicate sunt acelea care ne dau ghes către experienţa fiinţei metafizice. Ci, mai degrabă, instrumentele spirituale, de uz personal, pe care ni le creăm noi înşine.

OCTAVIAN SIMU, SHINTO – CALEA ZEILOR

SHINTO – o credinţă încă puţin cunoscută în România, ca experienţă spirituală.
Alături de budhismul-ZEN, principala religie în Japonia.
SHINTO-ismul consideră că oamenii şi zeii sunt egali. Şi poate chiar sunt, cine ştie?

Editura OBIECTIV:

EMILIAN MIREA, VÂRSTA CHRISTICĂ

Oricum am da-o, Emilian Mirea este un poet genuin. Autentic. Care, din păcate, nu a avut parte de vizibilitate – şi competiţie.
Aceste două lucruri l-ar fi vertebrat şi “formatat” diferit. Vocaţia sa a fost vădită din primă tinereţe. Pe când era la studenţie, deja se anunţa ca o şansă pentru poezie. Între timp, vocea sa a crescut şi a devenit matură. Nouăzecist din punct de vedere “biologic”, Emilian Mirea ar putea fi capabil, la o adică, de un “come-back” de zile mari în poezie, dacă se mobilizează – şi investeşte o miză mai mare în lirica sa. Poate; dar trebuie să creadă pe zi şi pe moarte...

LIMES (www.edituralimes.ro):

NICOLAE BUNGET, ÎNTÂMPLĂRI DE NICĂIERI

Un autor de proză care şi-a cucerit, prin inteligenţa cu care scrie, dreptul de a fi lecturat (fără regrete). Lucian Gruia îi face o prezentare cu un rost clar: acela de a-l pune în valoare.
ÎNTÂMPLĂRI DE NICĂIERI este un titlu extrem de potrivit cu  autorul respectiv – şi cu proza sa. Proza de bună calitate – şi proza lui Nicolae Bunget are calitate – asta şi este: un fel de întâmplări de nicăieri.
Un fel de scrisori, trimise de nimeni, către nicăurea.

SEMNE (www.semnartemis.ro):

NICOLAE BUNGET, NARAVU' NAŢIONAL

Nicolae Bunget, în preajma zilei sale de naştere şi,deopotrivă, de nume, se arată, la cei 58 de anişori ai săi, ca un scriitor interesant.
Mă bucur că l-am cunoscut – şi mă bucur şi de umorul său, prezent, de altfel, în paginile celor două cărţi pe care mi le-a oferit.
Cum ar fi, mă gândesc uneori, ca arta să fie principalul nostru „viţiu” naţional?

TRACUS ARTE (www.edituratracusarte.ro):

ADRIAN PÂRVU, POETUL, VĂRUL ŞI POPORUL

Adrian Pârvu scrie un text „inteligent”. Poezia sa aş spune că este „sucită” (în măsura în care şi Cănuţă este un astfel de om).
Scrisul său este din categoria celor care se generează cerebral.
Aş remarca, între altele, o oarecare originalitate - pe care ar/am putea conta şi pe mai departe. Nu degeaba, l-a remarcat, de la începuturi, un poet (şi el) cerebral, original & cu totul aparte: m-am gândit la Geo Dumitrescu.
Adrian Pârvu are propria sa „libertate de a trage cu puşca”.

VALENTIN LEAHU, NOTE DE BOEMĂ

Când scrie despre boemă, Valentin Leahu ştie ce spune: aşa că trebuie să-l credem.
Întâmplările lui sunt hazlii, dar şi memorabile, în acelaşi timp. Valentin Leahu şanatajează curiozitatea noastră. Amestecă versuri, proză, scenete, toate într-un compost care se vrea o lectură în pauza de recreaţie.
Scrie despre personalităţi ale zilei de azi – şi de ieri – fie că ei sunt actori, jurnalişti, muzicieni – sau, pur şi simplu, oameni obişnuiţi.

Mihail Gălăţanu

mgalatanu@finmedia.ro
mihail.galatanu@talk21.ro