Putem considera sfârşitul anului 2009 ca fiind momentul când cea mai violentă criză a creditului din ultimii 60 de ani a luat sfârşit. Globalizarea accentuată a companiilor a reprezentat unul dintre factorii esenţiali care a favorizat răspân­direa şocului la nivel mondial, unda de neîncredere propagându-se la nivel general, până în sectoarele financiare şi industriale din Europa şi Asia.
Scăderea incidentelor de plată cu sfârşitul recesiunii din principalele ţări industria­lizate la sfârşitul celui de-al treilea trimestru din 2009 ne furnizează indicii clare că această criză s-a încheiat. Dinamismul ţărilor emergente va conduce la reluarea creşterii economice mondiale, demonstrând abilitatea de a învăţa din lecţiile crizelor anterioare şi de a implementa politici de recuperare rapide, cu China, India, Brazilia şi Rusia în fruntea plutonului.

Scăderea record a comerţului mondial a avut un impact dra­matic asupra companiilor chiar şi în ţări care nu au cunoscut fenomene de „bubble” al creanţelor. Explozia acestor fenomene de tip „bubble” este posibil să genereze noi şocuri negative pentru companii (scenariul „W”). Recidiva poate afecta companiile, multe dintre acestea fiind încă slăbite după doi ani de activitate deficitară. Cu toate acestea, Coface înclină către un scenariu de recuperare „sub forma de L” şi, deci, fără o recidivă la nivelul activităţii economice. Pentru 2010, prevedem o creştere mondială de 2,7%, compusă din 1,4% pentru ţările industrializate şi 5,3% pentru ţările emergente.
Astfel, după mai multe valuri de scădere a ratingurilor pe parcursul crizei, Coface ame­liorează perspectiva ratingurilor pentru majoritatea ţărilor industrializate. Printre excepţii se numără Marea Britanie, Italia şi ţările „PIGS” (Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania), care se menţin la ratin­gul A3, unele aflându-se încă sub supra­veghere negativă.

Europa de Vest – convalescentă

În Europa de de Vest estimăm o creştere lentă în 2010, deşi primul semestru ar putea fi marcat de o încetinire cauzată de dispariţia factorilor temporari de susţinere, cum ar fi primele de casare pentru automo­bile. Reapariţia cererii la nivel mondial, care să atragă o creştere, nu va fi suficient de mare pentru a reduce în mod semnificativ supracapacitatea de producţie existentă în acest moment. Daca Europa Occidentală va profita de o cerere dinamică din partea Asiei, atunci se va putea conta pe o resta­bilire veritabilă a pieţelor din Europa Cen­trală şi de Est. Întreprinderile vor continua să-şi reducă costurile, ceea ce va avea un impact asupra investiţiilor şi asupra forţei de muncă şi deci, asupra încrederii gospodăriilor particulare. Acestea din urmă, care se confruntă adesea cu datorii foarte mari şi care sunt dornice de o economisire cu caracter preventiv, conştiente că restabilirea finanţelor publice va fi dificilă, vor rămâne prudente în ceea ce priveşte consumul.

Europa de Est – creştere timidă şi riscuri încă ridicate

Europa Centrală şi de Est va fi în continuare puternic afectată de recesiune, în 2010 urmând să vedem o creştere uşoară, însă optimismul trebuie să fie prudent, în ciuda creşterii activităţii în zona euro, principalul partener comercial din regiune. Există numeroşi factori ce vor limita amploarea creşterii aşteptate, de +1,8% în medie. După mai mulţi ani de creştere puternică a creditului, procesul de lichidare a datoriilor gospodăriilor şi întreprinderilor va fi unul lung, iar reluarea creditării se va face treptat. În plus, consumul privat va fi blocat de limitarea şi de îngheţarea salariilor, precum şi de creşterea somajului. Cel mai adesea, manevrele pe plan bugetar vor fi slabe din cauza necesităţii de ajustare a finanţelor publice, care sunt în mod sensibil deterio­rate. În fine, această creştere va depinde în mare parte de menţinerea conjuncturii din Europa de Vest, acolo unde creşterea va fi, în orice caz, una modestă.

România – încă un an de stres, dar cu perspective pozitive

Ca şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, România s-a confruntat cu consecinţele amplului deficit de cont curent şi ale dato­riilor mari în monedă străină, având pers­pective de revenire fragilă după o recesiune puternică.
Explozia economică din anii 2004-2008 a condus la supraîncălzirea economiei şi a generat nivele ale deficitului curent şi bugetar greu de susţinut. Datoria externă privată, mai ales pe termen scurt, a crescut remarcabil, iar creditul bancar a înregistrat o expunere ridicată pe valute străine.
Reducerea fluxurilor de capital şi a pieţelor de export a condus în 2009 la o scădere puternică a exporturilor, consu­mului şi a investiţiilor. Companiile au acumulat o serie de dezavantaje, trebuind să facă faţă creşterii costurilor de finan­ţare, deprecierii leului, apoi limitării creditului, încetinirii cererii mondiale şi interne.
În acest context, indicele incidentelor de plăţi al Coface a înregistrat o progresie puternică a incidentelor de plată din decembrie 2008, de aproximativ 500% faţă de anul anterior, cu vârful în ianuarie 2009, cu accent pe următoarele sectoare: agrochimie, electronică, retail, transporturi şi construcţii.
În perioada pre-criză, politica bugetară pro-ciclică a guvernului a alimentat inflaţia şi a amplificat adâncirea deficitului curent. Devenită foarte vulnerabilă în ceea ce priveşte pieţele de capital, ţara a devenit dependentă de asistenţa FMI-ului, a Uniunii Europene şi a altor instituţii multilaterale.
Primele tranşe din ajutorul internaţional au servit la întărirea rezervelor în valută, permiţând stabilizarea ratelor de schimb valutar (după o depreciere de aproape 30% faţă de euro între iulie 2007 şi ianuarie 2009) şi finanţarea unui deficit bugetar de aproape 8% din PIB şi a unui deficit curent de aproximativ 5% din acelaşi agregat. Acesta din urmă s-a redus, din fericire, în 2009, din cauza căderii cererii interne, la originea unei reduceri mult mai puternice a importurilor decât a exporturilor.
După criza politică care a pus presiune pe acordul cu FMI, noua/veche putere are de gestionat o situaţie extrem de precară.
În aceste condiţii, economia României ar trebui să revină pe creştere în 2010, beneficiind de reluarea comerţului mondial şi de o creştere uşoară a consumului. Revigorarea economică va fi în continuare dificilă din cauza supraîndatorării compa­niilor, în special în monedă străină, însă exportul şi creşterea industrială vor repre­zenta pe termen scurt principalele motoare de creştere a economiei româneşti.
În condiţiile în care apetitul investitorilor se va menţine la un nivel scăzut, o evoluţie pozitivă se va baza în continuare pe aspecte pozitive precum:

• Sectorul public înregistrează în con­tinuare un grad scăzut de îndatorare (≈30%) – deşi manifestă o tendinţă de creştere constantă în ultimul an (la sfârşitul lunii noiembrie, creditul guvernamental s-a majorat cu 261,2% faţă de acceaşi perioadă din 2008);
  
• „Masca de oxigen” primită de la insti­tuţiile financiare europene (FMI, BM) care oferă posibilitatea de a acoperi deficitul de cont curent şi conferă un grad de încredere mai ridicat în evoluţia economiei;
  
• Piaţa domestică relativ mare în regiunea ECE, cu costuri ale forţei de muncă încă competitive;
  
• Rezerva valutară semnificativă (28 de miliarde de euro);
  
• Nivel ridicat de refinanţare externă a băncilor.
• Cu toate acestea, reluarea creşterii econo­mice va fi greoaie ţinând cont de punctele slabe acumulate în perioada de creştere, care continuă să pună sub semnul întrebării sustenabilitatea economică a României:
  Reacţie slabă a guvernului la creşterea dezechilibrelor externe şi interne;
  
• Politici guvernamentale prociclice cu tendinţe populiste ce pun presiune pe cheltuielile publice;
  
• Dependenţa crescută de fluxuri de capitaluri străine (investiţiile au scăzut în noiembrie 2009 cu 84% faţă de noiembrie 2008);
  
• Deficit de cont curent ridicat, existând un risc ridicat de neîndeplinire a ţintelor stabilite prin acordul cu FMI;
  
• Grad de îndatorare în valută ridicat al sectorului privat şi vulnerabilitate crescută la volatilitatea cursului de schimb valutar; (Comparativ cu luna noiembrie a anului trecut, creditul în valută a urcat cu 11%,până la echivalentul a 61,61 de miliarde de lei, iar împrumuturile în moneda naţională s-au redus cu 5,6%, la 38,98 miliarde de lei);
  
• Pe fondul deteriorării rezultatelor finan­ciare ale firmelor în 2009, băncile vor menţine o creditare şi expunere la risc restrictivă, care va afecta reluarea creşterii.

Carenţe şi perspective

Instabilitatea mediului politic şi perfor­manţa guvernamentală rămân în continuare riscurile majore ale României. Ele pot pune în pericol respectarea înţelegerii cu struc­turile internaţionale sau pot conduce la aplicarea unor politici economice şi fiscale incoerente, ce ar putea compromite creşte­rea economică estimată. De asemenea, creşte­rea şomajului şi menţinerea creditării la un nivel restrictiv, cât şi investiţiile scăzute vor face dificilă reluarea creşterii economice.
Ţinând cont de faptul că mediul de afaceri s-a deteriorat în toate sectoarele, o îmbunătăţire profundă a economiei şi a condiţiilor de pe piaţă nu se poate petrece în lipsa unor politici susţinute de amploare care să vizeze crearea unei infrastructuri performante, stabilizarea cadrului fiscal şi adoptarea de măsuri economice stimulative, simplificarea procedurilor de absorbţie a fondurilor structurale şi mărirea transpa­renţei în accesarea acestora, stimularea consumului bazat pe producţie prin spri­jinirea antreprenorilor, precum şi redresarea agriculturii.